50 de nuanțe de ”așa nu”

După amânări prelungite, am văzut în sfârșit și marele film care a adus sexualitatea kinky în mainstreamul de Hollywood. Să ai în cinematografe un film în care se face sex cu strigături… și bice, și cătușe, sfori, cravașe, palme la fund pentru ”obrăznicie”, ei bine, poate fi considerat un adevărat fenomen.

Înainte să-l văd am citit, mai cu atenție, mai pe diagonală, câteva păreri pe interneți. Vreo doi prieteni mi-au spus cum li s-a părut lor. Unul dintre ei mi-a mărturisit interesul pentru bondage, născut în urma unor discuții mai vechi. Am dezbătut în lung și-n lat, de câteva ori, cu prietena mea Ana, tema dominării în sex. Eram, bineînțeles, curioasă dacă filmul chiar este atât de prost pe cât auzisem.
Cel mai relevant din tot ce citisem în prealabil mi s-a părut un articol din The Guardian, în care oameni activi pe scena BDSM (da, există și o ”scenă”, mai degrabă o comunitate unde cei atrași de practicile kink pot întâlni pe alții cu aceleași preferințe) criticau fără drept de apel ”Fifty Shades of Grey”. Cam toți spuneau că filmul nu face decât să pună egal între jocurile de dominare sexuală și abuz, ceea ce este o prostie, una cu atât mai rea cu cât asta ajunge la omul obișnuit, care poate să nu aibă, altfel, nici o părere despre asemenea preferințe erotice. Iar să induci judecata că trebuie să ai ceva probleme și tulburări de personalitate ca să-ți placă un simplu joc intim nu pare o idee prea inteligentă.

Să trecem însă la subiect.
Filmul ”Fifty Shades of Grey” intră la categoria ”așa nu”. Aproape din toate punctele de vedere. Senzualitatea intensă dintre un partener dominant și unul supus în sex se pierde în enormitatea lipsei generale de sens. Dominantul, cel care ar trebui să sprijine echilibrul întregii relații, fie ea și pur sexuală, cel care ar trebui să dea acea senzație de siguranță fără de care submisa nu i se poate încredința, chiar el pare căzut din cu totul alt scenariu.

Să ne înțelegem, Christian Grey are, în aparență, atuurile unui dominator, și nu, nu este vorba despre bani și prestigiu. În prima scenă, afișează un calm și o stăpânire de sine fără cusur, urmărește reacțiile femeii, răspunde, se apropie de ea, face pasul înainte și apoi pe cel înapoi, ca în dans, pentru a destinde atmosfera. De aici ar fi putut ieși ceva frumos.
Să mergem și mai departe în film, la prima scenă de dominare din camera ”de joacă”. Vocea, gesturile, modul în care îi cere Anei să se așeze în genunchi, cu spatele spre el, modul în care îi împletește părul, în care o atinge cu cravașa, în care îi arată că nu, cravașa nu e acolo să o sperie, ci ca să aprindă întregul cadrul, să trezească personajele, să pornească jocul, un fel de baghetă magică, dacă vreți, toate au o măsură bună. Din păcate, acest domn cu mulți bani, multe jucării și cu o aparentă stăpânire de sine ratează chiar în momentele cheie care ar fi putut să-i asigure ceea ce-și dorea: devotamentul și dăruirea femeii dorite.


(clipul e mai bun decât filmul, pentru că arată un dans în doi, momente pline de tensiune senzuală, frumoasă, spre plăcerea ambilor parteneri)

Mai exact, Christian Grey pare un idiot care habar nu are ce face, în ciuda a peste zece ani de experiență în dominare, de o parte sau de cealaltă a biciului. Inițiat de o doamnă dominatrix cu mult mai în vârstă, căreia el i-a fost supus vreo 5-6 ani (bine, nu vorbim despre faptul că și aici trebuia neapărat să fie ceva abuziv, un puști de 15 ani sedus de o doamnă matură, arrrgh!), tipul decide că i se potrivește mai bine rolul de dominator. Așa are el vreo 15 partenere care îl vizitează în weekend și relația cu ele este strict una Dominant-Submisă, extinsă la un mod de viață 24/7, și nu un simplu joc erotic în intimitate. De ce era nevoie și de asta probabil doar autoarea cărții știe (dacă chiar vine din carte și nu e o găselniță scenaristică). Nu se motivează pentru că nu explorează nimic în profunzime, totul este la suprafață.
S-a vorbit despre carte ca despre fantezia supremă a femeii plictisite, care nu mai are nici umbră de pasiune în viața ei, care visează să fie futută bine, să fie urcată pe pereți, să simtă cum carnea îi tremură pe ea sub palma unui bărbat bine. N-am citit cartea, dar filmul chiar așa arată: o fantezie dezarticulată, de minte feminină care tânjește după un bărbat rău, foarte masculin, foarte sexual și foarte seducător, pe care să-l țină lângă ea și eventual chiar să-l ”domesticească”  prin farmecele ei (asta în ciuda faptului că el o domină sexual).

Nu ar fi o problemă în sine faptul că unele doamne au asemenea fantezii. Problema este când fac din asta o poveste care se dorește cu lipici și nu țin cont de impactul negativ pe care lipsa lor de viziune îl poate avea.
Dar cum nu am citit cartea, cine știe, s-ar putea să fie doar gura lumii rea?

Să ne întoarcem la film.
Păcat de scenele în care Christian Grey arată că are potențial. De ce păcat? Pentru că pontețialul ăla e făcut praf și pulbere.
Păcat de scenele în care cei doi arată că, de fapt, erotismul kinky e, în esență, joaca unei pasiuni pe vibrații de coardă întinsă. Când Anastasia vine la biroul domnului, cu contractul citit și adnotat, pregătită pentru o întâlnire de afacere, scena are toate atuurile necesare să rămână memorabilă. În timpul schimbului de replici dintre cei doi, femeia este cea care impune distanța și limite, bineînțeles cu un zâmbet neastâmpărat în colțul gurii, i-am spus lui A. că e frumoasă și bine făcută scena, îmi plăcea. El a zis ”Și mie… până aici”. Până unde? Până în momentul în care simpaticul domn Grey îi spune Anastasiei că vrea să o fută undeva la mijlocul săptămânii viitoare. Drăguț. Și-a ales foarte bine momentul. Atât de bine încât toată încărcătura atmosferei s-a fâsâit ca un balon dezumflat cu încetinitorul, pe tăcute. În mod firesc, femeia pleacă și nu semnează nici un fel de contract erotic, iar el rămâne cu așteptările în gât, sau mă rog, în alte părți, dar cu siguranță nealinate.

Ce se întâmplă către finalul filmului arată mai mult decât prostesc. Omul cu bani și apucături dominatoare, care ar putea să aibă toate atuurile, ba chiar dorește femeia asta mai mult, se pare, decât pe cele dinainte, face gafă după gafă. Investește răbdare și efortul de a-și introduce partenera într-un univers erotic nu la îndemâna oricui, pentru a da cu bățul în baltă fix în momentul cheie. Pare un personaj incongruent cu propria lui poveste, care ar avea nevoie să cheltuiască mult pe la tot felul de terapeuți.
Fata, de altfel, nu are nici o vină. Virgină până să-l întâlnească pe grozvul domn Grey, ea face greșeala oricărei tipe la 20 și ceva ani care visează cai verzi pe pereți și zmei transformați în prinți care îți cântă serenade. Se îndrăgostește de inconsecventul care îi spune că nu vrea decât să o fută, ca apoi să o plimbe cu elicopterul și să o ducă la o cină în familia lui (el, care nu fusese niciodată văzut cu o iubită până atunci). Este doar o altă naivă care crede că bărbatul ăla nu are nevoie decât de o femeie bună ca să devină brusc și el un partener iubitor.

Ca să nu mă mai lungesc, povestea e slabă, cusută nu cu ață albă, ci cu resturi de ațe de toate culorile. Nu are nici măcar cea mai mică urmă de profunzime, senzualitatea se pierde în idioțenia scenelor următoare, iar finalul e atât de prost încât mi-a lăsat senzația clară de ”wtf have I just seen?”. Fix senzația pe care ai vedea-o dacă în plină stradă ai vedea pe cineva țipând din senin ”tocmai mi-am omorât verișorul pentru 100 de lire ca să-mi iau cocaină, dați-mi și mie vă rog 10 lire ca să-mi pot cumpăra doza!”.

Spunea cineva la un moment dat, am citit undeva, că filmul ăsta este despre cum un tip cu bani se chinuie timp de câteva săptămâni să convingă o tipă naivă și altfel simpatică să îl lase să o bată. După ce o mângâie cu pana și îi arată că o cravașă în palmă sau peste cur nu doare de fapt chiar așa tare și se pierde în intensitatea orgasmului care urmează, o pune cu fundul în sus pe banca de pedeapsă și îi arde cele mai serioase curele la cur pe care le-ar putea da orice supărat pe viață. Face treaba asta el, cel care vrea ca femeia să rămână, să-i fie submisă în sex, el, cel cu experiență și resurse, și nu un începător care nu știe că a-ți domina erotic partenera nu înseamnă să o faci să vrea să fugă mâncând pământul, ci să stea și să ceară mai mult.
Dezamăgitor și chiar dăunător. De ce este însă chiar așa dăunător am să vorbesc într-o postare următoare.

 

 

Advertisements

, , , , , , , , , , ,

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: